10 definiții pentru farda, fardare   conjugări / declinări

FARDÁRE, fardări, s. f. Acțiunea de a (se) farda și rezultatul ei; boire, sulimenire. – V. farda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FARDÁRE s. fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit, (pop. și fam. peior.) boială, boire, boit, (pop.) sulimeneală, sulimenire. (~ unei femei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fardáre s. f., g.-d. art. fardării; pl. fardări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

A FARDÁ ~éz tranz. (fața, buzele) A da cu fard; a machia. /<fr. farder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FARDÁ vb. I. tr., refl. A (se) vopsi, a (se) da cu fard. [< fr. farder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FARDÁ vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, în scop de protejare, mărfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. (< fr. farder)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FARDÁ vb. a (se) machia, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fardá vb., ind. prez. 1 sg. fardéz, 3 sg. și pl. fardeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fardéz v. tr. (fr. farder). Barb. Dreg, sulemenesc. V. refl. Mă daŭ cu fard.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink