farcitare s.f. (lingv.) Utilizare intenționată a unor sintagme, expresii etc. sau sinonime, cuprinzând elemente din mai multe limbi, pentru a facilita înțelegerea într-o comunitate eterogenă din punct de vedere lingvistic; farcitură. • pl. -ări. / cf. fr. farcir „a supraîncărca”.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Sursa: „DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Editurile ARC și GUNIVAS, 2007. -
gall