FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care este stăpânit de fanatism. 2) (despre sentimente) Care vădește fanatism; pătimaș. /<fr. fanatique, lat. fanaticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÁTIC, -Ă adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasă. ♦ Pătimaș, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă. II. (despre sentimente, manifestări) care dovedește fanatism; pătimaș, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FANÁTIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fanátic s. m., adj. m., pl. fanátici; f. sg. fanátică, g.-d. art. fanáticei, pl. fanátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fanátic, -ă adj. și s. (lat. fanáticus, inspirat de zeĭ d. fanum, templu în care se dădeaŭ oracule [!]. V. profan). Care e de un zel excesiv în religiune, în politică, în vre-o părere: om, zel fanatic. Adv. În mod fanatic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink