FALÍSCĂ s. f. limbă indo-europeană din centrul Italiei vorbită de falisci, triburi din Etruria. (< it. falisco, lat. faliscus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FALÍSC s. n. picior de vers antic din trei dactili și un iamb. (< it. falisco, lat. faliscum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

falísc², -ă s.m., adj. 1 s.m. (la pl. ) Populație de origine indo-europeană care s-a stabilit în Italia; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. 2 adj. Care aparține faliscilor, care se referă la falisci. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană de tip latin, cu influențe etrusce și osco-umbrice, din centrul Italiei, vorbită de falisci. • / <it. falisco, lat. faliscus, -a, -um; cf. lat. Falisci, triburi din Etruria, care trăiau alături de latini, osci și umbrieni.
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Sursa: „DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Editurile ARC și GUNIVAS, 2007. - gall