FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALÍSC s. n. picior de vers antic din trei dactili și un iamb. (< it. falisco, lat. faliscum)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
falísc2, -ă s.m., adj. 1 s.m. (la pl. ) Populație de origine indo-europeană care s-a stabilit în Italia; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. 2 adj. Care aparține faliscilor, care se referă la falisci. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană de tip latin, cu influențe etrusce și osco-umbrice, din centrul Italiei, vorbită de falisci. • / <it. falisco, lat. faliscus, -a, -um; cf. lat. Falisci, triburi din Etruria, care trăiau alături de latini, osci și umbrieni.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Sursa: „DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Editurile ARC și GUNIVAS, 2007. -
gall
falísc1 s.n. (vers.) Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. • pl. -uri. / <lat. falisc[um metrum]; cf. nm. pr. Gratius Faliscus, poet latin.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Sursa: „DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Editurile ARC și GUNIVAS, 2007. -
gall