FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre o întreprindere comercială, industrială etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ◊ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FALIMENTÁR ~ă ( ~i, ~e) 1) (despre întreprinderi comerciale sau bancare) Care este pe cale de a da faliment. 2) fig. rar Care este în pragul unui eșec total. /faliment + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FALIMENTÁR, -Ă adj. În stare de faliment; insolvabil. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [< faliment + -ar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FALIMENTÁR, -Ă adj. 1. în stare de faliment; insolvabil. 2. (fig.) prăbușit, ruinat, distrus. (< it. fallimentare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FALIMENTÁR adj. (FIN.) insolvabil. (O întreprindere ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

falimentár adj. m., pl. falimentári; f. sg. falimentáră, pl. falimentáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*falimentár, -ă (d. faliment). De faliment: bancă în stare falimentară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink