FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
faliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. faliéz, 3 sg. și pl. faliáză; conj. prez. 3 sg. și pl. faliéze (sil. -li-e-); ger. faliínd (sil. -li-ind)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁLIE ~i f. geol. Ruptură în scoarța pământului apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale. [Art. falia; G.D. faliei; Sil. -li-e] /<fr. faille
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁLIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt; fractură (3). (< fr. faille)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁLIE s. (GEOL.) paraclază.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fălíe1, fălíi, s.f. (reg., înv.) 1. mărire, pompă, splendoare. 2. fală, fudulie, mândrie, trufie.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fălíe2 s.f. (reg.) rudenie, neam.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fálie s. f. (sil. -li-e), art. fália (sil. -li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (sil. -li-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fălíe, V. felie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
felíe f. (ngr. feli, d. it. offella, dim. d. offa, cozonac, lat. offa, cozonac, bucată de pîne [!], offella, bucățică de carne). Bucată supțire [!] de pîne, de pepene, de măr tăĭată cu cuțitu. (Felia de mămăligă se poate tăĭa cu ața, cele de portocală se desfac cu mîna). – În Mold. Olt. fălíe (rev. I. Crg. 7, 262), în Mold. nord și félie. V. halcă și codru.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
falie, falii s. f. (pub., fig.) ruptură
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink