FÁIMĂ, faime, s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁIMĂ ~e f. 1) Apreciere publică înaltă a unei persoane sau a unui lucru pentru calitățile deosebite; renume; slavă; reputație; popularitate. 2) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă); reputație. 3) rar Veste surprinzătoare; știre falsă; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. fama
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁIMĂ s.f. Renume, reputație. ♦ Veste, răsunet. [< lat. fama, după defăima].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁIMĂ s. f. renume, reputație. (< lat. fama)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2. notorietate, prestigiu, renume, reputație, vază, (înv.) vâlvă. (Un medic de ~.) 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fáimă s. f. – Reputație, renume, celebritate. – Var. (înv.) famă. Lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Pușcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fáimă s. f. (sil. fai-), g.-d. art. fáimei; pl. fáime
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fáĭmă f., pl. e (lat. fâma [d. fâri, a vorbi], cu aĭ din defaĭm). Veste, renume: ĭ-a mers faĭma în lume.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink