FAILÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate greși; supus greșelii. [Sil. fai-] /<fr. faillible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FAILÍBIL, -Ă adj. Supus greșelii, care se poate înșela. [Pron. fa-i-. / < fr. faillible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FAILÍBIL, -Ă adj. supus greșelii, care se poate înșela. (< fr. failible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Failibil ≠ infailibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

failíbil adj. m., pl. failíbili; f. sg. failíbilă, pl. failíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*faĭlíbil, V. falibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*falíbil, -ă adj. (mlat. fallibilis, d. fállere, a înșela; it. fallíbile. V. fals). Care se poate înșela, care poate greși. Adv. în mod falibil. – Fals faĭlibil (fr. faillible).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink