FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FACULTATÍV ~ă ( ~i, ~e) (despre lecții, prelegeri, cursuri etc.) Care poate fi frecventat după dorință. /<fr. facultatif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FACULTATÍV, -Ă adj. Lăsat, făcut la alegerea, după voia, după bunul plac al cuiva; benevol. [< fr. facultatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FACULTATÍV, -Ă adj. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol. (< fr. facultatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FACULTATÍV adj. 1. v. benevol. 2. v. opțional. 3. v. supletiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Facultativ ≠ obligatoriu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. sg. facultatívă, pl. facultatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*facultatív. -ă adj. (d. facultate; fr. facultatif). Care e lăsat la voĭa ta să-l facĭ orĭ nu: muncă facultativă. Adv. În mod facultativ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink