FACTÓTUM s. m. invar. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FACTÓTUM m. invar. livr. Persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc într-o instituție, într-o organizație etc. /<fr. factotum, lat. fac totum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FACTÓTUM s.m.invar. Persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă diferite treburi într-o instituție, organizație etc. [< lat., fr. factotum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FACTÓTUM s. m. inv. 1. (fam.) persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă diferite treburi într-o instituție, organizație etc. 2. (fig.) meșter la toate. (< fr. factotum, lat. fac totum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

factótum s. m. invar.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fac-totum m., pl. tot așa (cuv. lat. care înseamnă „fă tot”. Cp. cu fac-simile). Intendent, îngrijitoru tuturor afacerilor. Fig. Om care se amestecă în toate. – Se scrie și factotum.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink