7 definiții pentru factic, factice   declinări

FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FACTÍCE adj.invar. (Rar) Prefăcut; nefiresc; artificial. [< fr. factice].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FACTÍCE adj. inv. artificial; nefiresc, prefăcut. (< fr. factice)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

factíce adj. invar.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*factíce adj. (fr. factice, d. lat. facticius). Artificial, imitat: apă minerală factice. Fig. Imaginar. Nenatural: suferință factice. – Pl. f. ar trebui să fie în ĭ, ca rece, recĭ. Totușĭ nu se zice de cît durerĭ factice. Forma maĭ corectă la sing. ar fi fost facticiŭ. Cp. cu novice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÁCTIC, -Ă adj. referitor la acțiunea de a crea, a alcătui, a forma. (< germ. faktisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fáctic adj. m., pl. fáctici; f. sg. fáctică, pl. fáctice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink