FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FACÓNDĂ s.f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; limbuție, vorbărie. [< fr. faconde, cf. lat. facundia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FACÓNDĂ s. f. ușurință de a vorbi; limbuție, volubilitate. (< fr. faconde)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
facóndă s.f. (franțuzism) Ușurință de a vorbi ◊ „O facondă jurnalistică îi aduce în pagină tot felul de observații ocazionale despre scriitori, ceea ce face ca multe din articolele sale să semene cu niște reportaje superioare.” R.lit.14 II 85 p. 9 (din fr. faconde; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink