FĂURITÓR, -OÁRE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană care făurește, creează, înfăptuiește, construiește ceva; creator. [Pr.: fă-u-] – Făuri + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂURITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană sau colectiv care făurește ceva; creator. ~ de bunuri materiale. /a făuri + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂURITÓR s. 1. v. creator. 2. v. întemeietor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făuritór s. m. (sil. fă-u-), pl. făuritóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făuritoáre s. f. (sil. fă-u-), g.-d. art. făuritoárei; pl. făuritoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

făuritór, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care creează, înfăptuiește ceva; creator, înfăptuitor, realizator. Făuritor al unui nou procedeu de irigare a pământului. 2 Persoană care întemeiază, înființează, constituie ceva; fondator, întemeietor. Făuritor de școală. • sil. fă-u-. pl. -ori, -oare. / făuri + -tor. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink