FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FĂURÍ ~ésc tranz. 1) poet. A concepe și a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂURÍ vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A făuri ≠ a distruge
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făurí vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 sg. și pl. făureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făurésc v. tr. (d. faur). Lit. Fabric, fac: a făuri o sabie. Fig. Ticluĭesc: a făuri o mincĭună.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink