FĂTĂLẮU, fătălăi, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. și glumeț) Băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Fată + suf. -ălău.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂTĂLẮU ~i m. pop. 1) Bărbat care manifestă interes deosebit față de femei. 2) Persoană care are trăsături proprii ambelor sexe; hermafrodit; androgin. /fată + suf. ~ălău
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂTĂLĂU s. v. hermafrodit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fătălău (feteleu), fătălăi (fetelei), s.m. (pop.) 1. flăcău cu apucături de fată. 2. om fără căpătâi. 3. hermafrodit. 4. fată bătrână și urâtă; fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fătălău s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fătălắŭ, V. feteleŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

feteléŭ adj. m. (d. fată). Ermafrodit, bărbat cu aspect de femeĭe. Cocoș feteleŭ, care nu calcă. – Și fătălău.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink