fătăciúne, fătăciúni, s.f. (reg.) 1. fătat; totalitatea puilor fătați dintr-odată. 2. totalitatea produselor pământului dintr-un an. 3. locul destinat animalelor pentru fătat; fătătoare. 4. organul de fătat al vacii. 5. a doua arătură a țarinei.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fătăcĭúne f. (d. fătat). Vechĭ. Rar azĭ. Fătare. Animale fătate (mĭeĭ ș. a.). Locu unde fată oile. A doŭa arătură a țarineĭ, ca să nu se întărească pămîntu și să se acopere cu bălăriĭ (fr. binage). Roadele pămîntuluĭ (grîne ș. a.). V. prosie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink