FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂRÂMĂTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care fărâmă. /fărâmă + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂRÂMĂTÓR² ~oáre n. Mașină pentru efectuarea operațiilor de fărâmare. /fărâmă + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

fărâmătór, -oare adj., s.n. 1 adj. Care fărâmă. ♦ Fig. Distrugător. 2 s.n. (tehn.) Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. ◊ Fărâmător de bulgări = dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii. Fărâmător de așchii = prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o dirija și a o sfărâma. • pl. -ori, -oare. / fărâma + -tor. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink