FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂPTUITÓR ~i m. 1) Persoană care înfăptuiește, săvârșește ceva. 2) v. FĂPTAȘ. [Sil. -tu-i-] /a făptui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făptuitór s. m. (sil. -tu-i), pl. făptuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făptuitór, -oáre adj. Făptaș, care făptuĭește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

făptuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. făptuitoárei; pl. făptuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink