fălăluí, fălăluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se lăuda excesiv.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FĂLĂLUÍRE s. f. v. fălălui. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink