FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A FĂGĂDUÍ ~iésc tranz. 1) A consimți în mod verbal să dea; a promite. ◊ ~ marea și (sau cu) sarea a face promisiuni exagerate. 2) A accepta benevol ca angajament; a promite. A făgăduit să se ducă. /<ung. fogadni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂGĂDUÍ vb. v. adăposti, găzdui, jura, primi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făgăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiésc, imperf. 3 sg. făgăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făgăduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făgăduít n., pl. urĭ și e, și -ítă d., pl. e. Vechĭ. Făgăduĭală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink