făgădăríță, făgădăríțe, s.f. (înv.) 1. femeia care ținea un făgădău (han, cârciumă); hangiță, cârciumăreasă, birtășiță. 2. nevastă de făgădar (hangiu, cârciumar).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

făgădár m. (d. făgădăŭ). Trans. Cîrcĭumar, birtaș. – Fem. -ăreásă saŭ -ăríță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink