FĂCĂLUÍRE, făcăluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a făcălui și rezultatul ei. – V. făcălui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

făcăluíre s. f., g.-d. art. făcăluírii; pl. făcăluíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FĂCĂLUÍ ~ésc tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FĂCĂLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂCĂLUÍ vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făcăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

făcăluĭésc și (Munt. vest) fî́cîĭ, a -í v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s´a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s´a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută´n pastă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink