FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie. – Fățarnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂȚĂRNICÍE ~i f. Caracter fățarnic; lipsă de sinceritate; prefăcătorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. [Art. fățărnicia; G.-D. fățărniciei; Sil. -ci-e] /fățarnic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FĂȚĂRNICÍE s. v. ipocrizie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Fățărnicie ≠ sinceritate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fățărnicíe s. f., art. fățărnicía, g.-d. art. fățărnicíei; pl. fățărnicíi, art. fățărnicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fățărnicíe f. Ipocrizie, prefacătorie [!]. – Maĭ rar fățărie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

fățărnicíe, fățărnicii s. f. Lipsă de sinceritate; atitudine prefăcută, ipocrită; ipocrizie, falsitate. ♦ (Bis.) Păcat greu care constituie o piedică în calea mântuirii și duce la rătăcire și erezie. – Din fățărnic + suf. -ie.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink