4 definiții pentru «fâl»   declinări

FÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de fâlfâitul aripilor unei păsări. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÂL interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de mișcarea aripilor păsărilor). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fâl/fâl-fâl interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fîl interj. – Exprimă zgomotul făcut de aripi în zbor. Creație expresivă. Pentru valoarea expresivă a grupului f-l, cf. Iordan, BF, II, 170. – Der. fîlfîi, vb. (a da din aripi; a flutura; a pîlpîi; a se bîlbîi), cf. sl. fŭflati „a fi peltic”, ca și celelalte formații expresive din rom. bîlbîi, pîlpîi, mormăi, etc.; fîlfîială, s. f. (acțiunea de a fîlfîi, fluturare; gîngăveală); fîlfîit, s. n. (fîlfîială; gîngăveală); fîlfîitor, adj. (care dă din aripi; care pîlpîie; care flutură; care se bîlbîie); folfăi, vb. (a bîigui, a molfăi, a bolborosi); folfăit, s. n.; folfăială, s. f.; folfăitură, s. f. (molfăială, bîiguială); fonf, s. m. (bîlbîit, gîngav), cf. sl. fŭlfją „a se bîlbîi”; fonfăi, vb. (a fi gîngav, a bîigui); fălălăi, vb. (a bîzîi), cf. Iordan, BF, II, 173. Cf. farf-, ferfeli.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink