fâșnéț, -eáță, adj. (reg.) cu capul sus, țanțoș, mândru.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fîșnéț n., pl. e, saŭ fîșneáță f., pl. ețe (imit. d. fîș-fîș, ca și foșnesc). Mold. Fam. Copil orĭ persoană prea mică: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om? V. flecușteț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink