FÂȘCÂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a fâșcâi; șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

fâșcâít, s.n. (reg.) fluierat, șuierat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

FÂȘCÂÍ, fấșcâi, vb. IV. Intranzit. (reg.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. – Din fâș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fâșcâí, fâșcâí, vb. IV (reg.) a fluiera printre dinți (sau cu degetele).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fî́șcîĭ, a -í v. intr. (cp. cu fojgăĭ și cu it. fischiare, a șuĭera). Mold. Șuĭer tare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink