EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXUBERÁNȚĂ f. 1) Comportament care se manifestă prin numeroase demonstrații exterioare. 2) Abundență excesivă; supraabundență. /<fr. exubérance, lat. exuberantia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXUBERÁNȚĂ s.f. 1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [Cf. fr. exubérance, lat. exuberantia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXUBERÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. (< fr. exubérance, lat. exuberantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXUBERÁNȚĂ s. expansivitate. (~ unui tânăr.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exuberánță s. f., g. -d. art. exuberánței; pl. exuberánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exuberánță f., pl. e (lat. exuberantia). Abundanță [!] foarte mare: exuberanță de vegetațiune, (fig.) de cuvinte, de argumente.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink