EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se găsește sau acționează. – Din fr. extrinsèque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRINSÉC ~că (~ci, ~ce) Care nu aparține esenței unui lucru; străin de natura unui lucru sau a unui fenomen. Cauze ~ce. /<fr. extrinseque, lat. extrinsecus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care vine, care este luat din afară, din circumstanțele, din împrejurările exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (Anat.) Situat în afara unui organ. [Cf. fr. extrinséque, lat. extrinsecus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. care vine, care este luat din afară, din circumstanțele exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (anat.; despre organe) situat în afara locului normal. 3. (despre semiconductoare) care conține impurități. (< fr. extrinsèque, lat. extrinsecus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Extrinsec ≠ intrinsec
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. sg. extrinsécă, pl. extrinséce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*extrinséc, -ă adj. (fr. extrinsèque, d. lat. extrinsecus). Care vine de afară: cauzele extrinsecĭ ale uneĭ boale [!]. Valoare extrinsecă a uneĭ monete, valoare fictivă, convențională. Adv. În mod extrinsec. V. intrinsec.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink