EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAVAGÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter extravagant. 2) Manifestare extravagantă. /<fr. extravagance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAVAGÁNȚĂ s.f. Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< fr. extravagance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAVAGÁNȚĂ s. f. manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate. (< fr. extravagance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRAVAGÁNȚĂ s. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt ~ele astea?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*extravagánță f., pl. e (d. extravagant; fr. -ance). Starea de a fi extravagant, excentricitate, bizarerie. A face extravaganțe, a te purta, a vorbi extravagant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink