EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXTRĂDÁ ~éz tranz. (criminali, condamnați) A preda la cererea statului față de care s-a făcut vinovat (în conformitate cu convențiile internaționale). /<fr. extrader
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRĂDÁ vb. I. tr. A preda, la cerere, un străin care s-a făcut vinovat de o crimă sau de un delict statului căruia îi aparține sau care îl cere. [< fr. extrader].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRĂDÁ vb. tr. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparține sau care îl revendică. (< fr. extrader)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

extrădá vb., ind. prez. 1 sg. extrădéz, 3 sg. și pl. extrădeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*extradéz v. tr. (fr. extrader, d. lat. ex, afară, și trádere, a preda. V. tradez). Predaŭ un vinovat guvernuluĭ de care depinde și care-l reclamă. – Și extrădez (după trădez).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*extrădéz, V. extradez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink