EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁCȚIE ~i f. 1) Proces, operație de extragere (a minereurilor). 2) chim. Operație de separare a unui component dintr-un amestec. 3) Extragere a unui dinte sau a unui corp străin din organism. [G.-D. extracției; Sil. ex-trac-ți-e] /<fr. extraction
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁCȚIE s. f. 1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele. 2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec. 3. origine, proveniență. (< fr. extraction, lat. extractio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁCȚIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁCȚIE s. v. naștere, obârșie, origine, proveniență.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
extrácție s. f. (sil. -ți-e), art. extrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*extracțiúne f. (lat. ex-tráctio, -ónis. V. tracțiune). Acțiunea de a extrage. Aritm. Operațiune p. găsirea rădăciniĭ unuĭ număr. – Și -ácție.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXTRÁCȚIE (‹ fr., germ.) s. f. 1. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului prin puțurile unei mine, realizată cu ajutorul unor instalații și mașini speciale de ridicat. ◊ E. bietajată (realizată prin două puțuri, fiecare asigurând transportul pe jumătate din adâncimea minei). Instalație de e. = ansamblu de construcții, utilaje și echipament care servește la transportul materialului excavat în subteran, al utilajelor destinate operațiilor miniere și al personalului între diferite orizonturi ale minei și suprafață. Mașină de e. = mașină de ridicat care pune în mișcare vasele de extracție (colivii, skipuri etc.), destinate transportului între interiorul minei și suprafață. 3. (CHIM.) Operație de separare a unuia sau a mai multor fluide (ex. țiței, gaze naturale) din zăcăminte. 4. (FIZ.) Energie de e. = energie necesară pentru scoaterea unui electron dintr-un metal; lucru mecanic de extracție. 5. (MED.) Îndepărtare a unui corp străin pătruns în organism (ex. o schijă). Se mai folosește și în sensul de extirpare (ex. e. unui dinte).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
foráj-extrácție s.n. (ind.) Foraj combinat cu extracție ◊ „La schela țicleni, din cadrul Trustului de foraj-extracție Tg. Jiu [...]” Sc. 28 VIII 66 p. 1 (din foraj + extracție)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink