8 definiții pentru «extra»   declinări

EXTRA- Element de compunere care înseamnă: a) „afară (de)”, „(în) afară”, „deosebit (de)” și care servește la formarea unor adjective; b) „superior”, „ultra-”, „foarte” și care servește la formarea unor adjective. ◊ (Folosit izolat) Vin extra. Mazăre extra. – Din fr. extra-, lat. extra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRA1- Element prim de compunere savantă care înseamnă „afară (de)”. [< fr. extra-, lat. extra – în afară].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRA2- Element prim de compunere savantă însemnând „superior”, „deosebit”, „foarte”. [< fr. extra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRA1-/EXTRO- pref. „(în) afară (de)”, „superior”, „foarte”. (< fr. extra-, lat. extra)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRA2 adj. inv. care este de calitate superioară. (< fr. extra)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

éxtra s.n. (Serviciu) suplimentar, care nu este inclus în preț ◊ „Totul e contra cost, iar eu am făcut un fel de boală psihică: [...] mi-e frică, o frică sălbatică, de tot ceea ce, aici, se numește extra-uri [...]” R.lit. 9 VI 83 p. 2
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTRA MUROS (lat.) în afara zidurilor (cetății) – A se situa extra muros, a te izola de colectivitate.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

Extra ecclesiam nulla salus” (lat. „În afară de biserică nu este mântuire”), expresie întâlnită în scrierile lui Origen și mai ales ale lui Ciprian de Cartagina, care concentrează doctrina tradițională despre raportul dintre Bis. și sfintele taine, în special botezul, doctrină care se aplică azi mai ales cu privire la validitatea tainelor.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink