EXTERMINAȚIÚNE, exterminațiuni, s. f. (Rar) Exterminare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. extermination, lat. exterminatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTERMINAȚIÚNE s.f. v. exterminație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXTERMINÁȚIUNE s. f. exterminare. (< fr. extermination, lat. exterminatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*exterminațiúne f. (lat. exterminátio, -ónis). Acțiunea de a extermina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink