EXPURGÁRE, expurgări, s. f. Acțiunea de a expurga și rezultatul ei; expurgație. – V. expurga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPURGÁRE s.f. Acțiunea de a expurga; expurgație. [< expurga].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

expurgáre s. f. → purgare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPURGÁ vb. I. tr. A elimina dintr-o carte pasajele incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice; a curăța. [< fr. expurger, cf. lat. expurgare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPURGÁ vb. tr. a elimina dintr-o carte pasaje incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice. (< fr. expurger, lat. expurgare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

expurgá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expúrg
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink