EXPROPRIÉRE, exproprieri, s. f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPROPRIÉRE s.f. Acțiunea de a expropria și rezultatul ei; expropriație. [< expropria].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Expropriere ≠ împroprietărire
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
expropriére s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, construcție) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A EXPROPRIÁ ~éz tranz. (producători) A deposeda de produsele muncii și de mijloacele de producție. [Sil. ex-pro-pri-a] /<fr. exproprier
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPROPRIÁ vb. I. tr. 1. (În orânduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violență sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producție. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPROPRIÁ vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr. exproprier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A expropria ≠ a împroprietări
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
expropriá vb. (sil. -pri-a), ind. prez. 1 sg. expropriéz, 3 sg. și pl. expropriáză, 1 pl. expropriém (sil. -pri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expropriéze; ger. expropriínd (sil. -pri-ind)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*expropriațiúne f. (d. expropriez). Acțiunea de a expropria. – Și -áție, dar ob. expropriere.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*expropriéz v. tr. (fr. exproprier, d. lat. ex, afară din, și proprius, propriŭ). Privez pe cineva de proprietate despăgubindu-l, maĭ ales p. utilitate publică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXPROPRIÉRE (după fr. expropriation) s. f. (Dr.) Trecere a unui bun imobil (teren sau construcție) din proprietatea statului, pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink