EXPOZÉU, expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere. – Din fr. exposé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPOZÉU ~ri n. Expunere amănunțită și sistematică a unor fapte, situații sau idei. /<fr. exposé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPOZÉU s.n. Expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă, expunere. [< fr. exposé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPOZÉU s. n. expunere detaliată și sistematică a unei situații, a unor fapte etc.; dare de seamă. (< fr. exposé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPOZÉU s. v. expunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink