EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPLORÁȚIE s.f. Explorare. [Gen. -iei, var. explorațiune s.f. / cf. fr. exploration, lat. exploratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPLORÁȚIE s. f. explorare. (< fr. exploration, lat. exploratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exploráție s. f. (sil. -ți-e), art. exploráția (sil. -ți-a), g.-d. art. exploráției; pl. exploráții, art. exploráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*explorațiúne f. (lat. explorátio, -ónis). Acțiunea de a explora. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink