EXPLETÍV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPLETÍV, -Ă adj. Care nu este necesar pentru înțelegerea sensului, putând lipsi din propoziție. [< fr. explétif, cf. lat. expletivus < explere – a umple].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPLETÍV, -Ă adj. (despre un cuvânt, o expresie) lipsit de sens, care nu este necesar. (< fr. explétif, lat. expletivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

expletív adj. m., pl. expletívi; f. sg. expletívă, pl. expletíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expletív, -ă adj. (lat. expletivus, d. expletus, part. d. ex-plere, a umplea [!] de tot. V. com-plet, um-plu). Gram. Se zice despre cuvintele care servesc ca umplutură, ca ĭa să mi te văd! îld. să te văd! Adv. În mod expletiv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink