EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. séxpatrier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPATRIÁ vb. v. emigra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) expatria ≠ a (se) repatria
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A expatria ≠ a repatria
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink