EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXORCIZÁRE s.f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; pretinsă eliberare de diavol prin rugăciuni. [< exorciza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

exorcizáre s. f., g.-d. art. exorcizării; pl. exorcizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXORCIZÁ ~éz tranz. (cuvinte magice, rugăciuni sau descântece) A pronunța pentru a alunga diavolul și duhurile rele. /<fr. exorciser, lat. exorcisare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXORCIZÁ vb. I. tr. A pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. [Cf. fr. exorciser, lat. exorcisare < gr. ex – în afară, horkos – jurământ].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXORCIZÁ vb. tr. a pronunța cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. (< fr. exorciser, lat. exorcisare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exorcizá vb., ind. prez. 1 sg. exorcizéz, 3 sg. și pl. exorcizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exorcizéz v. tr. (vgr. exorkízo, pun să jure, expulsez draciĭ pin [!] jurămînt, d. ῾órkos, jurămînt). Rar. Expulsez draciĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink