EXORBITÁ vb. intr. 1. (despre un astru) a ieși din orbită. 2. (fig.) a întrece măsura; a trece peste ceea ce se cuvine. (după it. esorbitare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exorbitá vb., ind. prez. 1 sg. exorbitéz, 3 sg. și pl. exorbiteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink