EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXORÁȚIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exoráție s. f. (sil. -ți-e; mf. ex-), art. exoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. exoráției; pl. exoráții, art. exoráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink