EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

EXONERÁ vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exonerá vb., ind. prez. 1 sg. exoneréz, 3 sg. și pl. exonereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exoneréz v. tr. (lat. exónero, -áre, a descărca, d. onus, óneris, sarcină. V. oneros). Desărcinez, dispensez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink