EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

exmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXMATRICULÁ ~éz tranz. (elevi, studenți) A exclude dintr-o instituție de învățământ. /<germ. exmatrikulieren
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXMATRICULÁ vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o școală, dintr-o facultate etc., scoțând(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXMATRICULÁ vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituția de învățământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatriculéz, 3 sg. și pl. exmatriculeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exmatriculéz v. tr. (germ. exmatriculieren). Șterg numele din matriculă [!] (unuĭ student, unuĭ soldat ș. a.). – Și desm- și dezm-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink