EXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉXITUS s.n. (Liv.) Moarte, sfârșit. [< lat. exitus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉXITUS s. n. moarte, sfârșit. (< lat. exitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÉXITUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

éxitus s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink