EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Rar) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

EXIGUITÁTE s.f. (Rar) Exigență. ♦ Micime, îngustime. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. exiguité, lat. exiguitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXIGUITÁTE s. f. exigență. ◊ micime, îngustime. (< fr. exiguïté, lat. exiguitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. exiguității; pl. exiguități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exiguitáte f. (lat. exigúitas, -átis, d. exígus, mic, d. exigere, a exige). Micime, modicitate: exiguitatea uneĭ lefĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink