EXIGÍBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

EXIGÍBIL, -Ă adj. Care se poate cere, asupra căruia se pot ridica pretenții. ♦ (Jur.; despre obligații) Care trebuie îndeplinit în orice caz. [< fr. exigible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXIGÍBIL, -Ă adj. 1. care poate fi cerut. 2. (jur.; despre obligații) care trebuie îndeplinit în orice caz. (< fr. exigible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Exigibil ≠ inexigibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. sg. exigíbilă, pl. exigíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exigíbil, -ă adj. (d. exig; fr. -ible). Care poate fi exis: impozitu e exigibil tuturor cetățenilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink