EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXÍGE vb. III. tr. A cere imperios, insistent. [Pron. eg-zi-, p.i. exig, ger. exigând. / < lat. exsigere, fr. exiger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXÍGE vb. tr. a cere imperios, insistent. (< lat. exsigere, fr. exsiger)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exíge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nu se folosește la timpurile trecute)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exíg, -ís, a -íge v. tr. (lat. éx-igo, ex-igere, d. ex, afară, și ágere, a împinge, a face. V. actor, cheag, cuget, prodig, redactor, transig). Cer în virtutea unuĭ drept saŭ pretind cu forța. Fig. Comand: onoarea exige. Cer, reclam: starea luĭ exige multe îngrijirĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink