EXHUMÁ, exhumez, vb. I.Tranz. (Rar) A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXHUMÁ ~éz tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a dezgropa; a deshuma. /<fr. exhumer, lat. exhumare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHUMÁ vb. I. tr. A dezgropa, a deshuma un cadavru. [P.i. 3,6 -mează. / < fr. exhumer, cf. lat. ex – afară, humus – pământ].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHUMÁ vb. tr. 1. a deshuma. 2. a dezveli, prin eroziune, forme de relief mai vechi, de sub o cuvertură de roci mai noi. (< fr. exhumer, lat. exhumare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXHUMÁ vb. v. deshuma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A exhuma ≠ a înhuma, a înmormânta, a îngropa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exhumá vb., ind. prez. 1 sg. exhuméz, 3 sg. și pl. exhumeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exhuméz v. tr. (după in-humez). Dezgrop, dezmormîntez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink